Cum sa Depăşeşti Şocul Emoţional al Diagnosticării cu Cancer

Diagnosticul „cancer” constituie o adevărată lovitură psihică pentru cei ce îl primesc. Cel mai adesea, datorită lipsei de informaţie, acest cuvânt echivalează cu „moarte”. Ceea ce E COMPLET FALS, întrucât, depistat la timp, cancerul se tratează.

Lucrez într-un centru de consiliere pentru astfel de persoane şi am cunoscut oameni care trăiau cu acest diagnostic de peste 15 ani! Însă şocul psihic generat de lipsa informării corecte poate agrava mult starea sănătăţii şi chiar disponibilitatea persoanei de a urma Importanţa psihicului în gestionarea „marelui C” e încă insuficient recunoscută la noi în ţară. O doamnă doctor oncolog, a cărei minte deschisă şi suflet generos nu au fost afectate de dificultatea practicării acestei specializări îmi spunea: „Mi-aş dori să am lângă mine un psiholog încă din momentul în care comunic acest diagnostic.” Deşi medicii care recomandă suportul psihologic pe parcursul tratamentului sunt încă puţini la noi în ţară, numărul lor e vizibil în creştere. Rândurile care urmează sunt dedicate celor care, în urma unei examinări medicale, primesc un diagnostic ce pare o condamnare la moarte. O informare corectă şi completă îi va ajuta să realizeze că nu e deloc aşa. Este, într-adevăr, o perioadă dificilă, dar care poate fi traversată cu suportul celor din jur, al specialiştilor şi, mai ales, dacă persoana îşi doreşte să trăiască.

Din momentul primirii acestui diagnostic persoana va avea nevoie de mecanisme protectoare din punct de vedere psihologic – pe care şi le poate auto-administra după ce învaţă cum să facă asta sau poate fi susţinută şi protejată de cei din jur. Aceasta în primul rând pentru a învinge teama şi în al doilea rând a-şi asuma pe deplin responsabilitatea demersurilor de vindecare pe care trebuie să le demareze.

Iată câteva mecanisme psihologice generatoare de sănătate pentru construirea unei atitudini psihice care să susţină vindecarea. Menţionez că aceste mecanisme nu sunt suficiente ca atare, ci sunt recomandate pe lângă tratamentul fizic propriu-zis:

 Nu te identifica cu boala: nu îţi pune o etichetă îngrozitoare care să îţi amplifice trăirile negative şi să te izoleze de cei din jur. Eşti mult mai mult decât boala ta şi decât toate problemele pe care le-ai avut vreodată. Boala este doar o parte din tine, pe care va trebui să o înţelegi şi să o depăşeşti.

Spune-le asta şi celorlalţi – nu le permite să te eticheteze.

 Recunoaşte-ţi emoţiile: eşti probabil speriat, deprimat, furios, confuz, apatic sau te confrunţi cu un amalgam din toate acestea. Cei apropiaţi te vor sfătui probabil să gândeşti pozitiv în încercarea de a-ţi îmbunătăţi starea de spirit. Atenţie, însă! Deşi gândirea pozitivă este recomandată, ai grijă ca ea să nu fie doar o „pojghiţă” subţire sub care să se ascundă un ocean de negativitate emoţională. Acceptă-ţi emoţiile – ele sunt fireşti, iar reprimarea lor ar putea chiar agrava situaţia. Caută ajutor specializat pentru a învăţa să le gestionezi.

 Nu te lăsa copleşit de teamă, ci mai curând permite-i acestei stări să te mobilizeze la maxim pentru a face tot ce îţi stă în putinţă ca să îţi recapeţi sănătatea. Teama de boală e mai periculoasă decât boala în sine, spunea medicul şi alchimistul Paracelsus. Aşa că, atunci când simţi că descurajarea vrea să pună stăpânire pe tine, străduieşte-te să îi ţii piept, alegând conştient să te gândeşti la lucruri care te mobilizează să te vindeci, în locul celor care te epuizează psihic.

 Caută specialişti cărora le pasă: Prima sarcină a medicului, după ce a stabilit diagnosticul, este aceea de a-i insufla pacientului său credinţa că vindecarea este posibilă. Cel mai adesea, bolnavul vine la doctor într-o atitudine de maximă receptivitate, având tendinţa de a interioriza atitudinea medicului faţă de boală, modificându-şi astfel – în bine sau în rău – propria percepţie asupra bolii. Un doctor echilibrat, empatic, care orientează pacienţii către procesul de vindecare, mai mult decât asupra gravităţii bolii sau asupra dificultăţii tratamentului, insuflându-le în acelaşi timp încredere şi optimism, va induce pacientului dorinţa de a lupta pentru sănătatea şi viaţa sa.

 Concentrează-te pe motivaţia puternică de a te vindeca: Victoria sănătăţii asupra bolii va fi înainte de toate una interioară, în bătălia cu negativismul. „Gândirea conştientă este dotată cu o foarte mare putere, ignorată de cei mai mulţi dintre noi”, spune Daniel Sevigny, în cartea Secretul autovindecării. „Din lipsă de cunoştinţe, nu ne utilizăm adevărata putere.

Nu ne naştem fericiţi, învăţăm să devenim fericiţi”, adaugă el.

 Caută şi vindecarea emoţională: adesea acest diagnostic are în spate – sau cel puţin se asociază cu – probleme emoţionale care au nevoie de rezolvare. Urmează o psihoterapie pentru a-ţi uşura sufletul şi a face un travaliu de iertare acolo unde e necesar, a regla relaţiile cu persoanele importante pentru tine şi a te elibera de traumele şi umbrele trecutului. Greg Anderson, un american diagnosticat cu cancer la plămâni relatează cum, după aflarea diagnosticului, a început să telefoneze la ONG-urile ce lucrau cu persoane cu această boală, cerând să discute cu supravieţuitorii şi întrebându-i ce au făcut pentru a se vindeca.

Din punct de vedere emoţional toţi spuneau acelaşi lucru: „Am iertat pe cei ce m-au rănit”.

 Ai grijă de bunăstarea ta psihică: În primul rând, apelează la consiliere psihologică. Aceasta poate contribui la vindecarea ta emoţională, susţinându-te pe parcursul tratamentului. Dar şi micile (şi marile) bucurii ale vieţii pot constitui terapii în sine. Fă lucruri care îţi plac, petrece timp cu cei dragi, practică-ţi hobby-urile, creează ceva. Starea pozitivă de spirit are efecte încurajatoare sau chiar vindecătoare.

 Focalizează-te şi pe resursele pe care le ai, nu doar pe problema în sine. Acestea pot fi interioare (faptul că ai mai trecut prin încercări dificile ale vieţii şi altădată, tinereţea, un organism robust, dorinţa ta puternică de a te vindeca, perseverenţa în urmarea tratamentului, credinţa în Dumnezeu) sau exterioare: sprijinul familiei, al prietenilor, ajutorul oferit de un consilier sau psihoterapeut, informaţiile şi consilierea oferită de ONG-uri de profil, publicaţii de specialitate. Toate acestea îţi vor da perspectiva corectă asupra situaţiei şi te vor susţine la greu.

 Învaţă lecţia oferită de boală. Bolile ne învaţă unde greşim – mai ales unde greşim faţă de noi înşine. Poate nu ai avut suficientă grijă de tine, nu ai ştiut să gestionezi stresul, ai avut un stil de viaţă deficitar la multe capitole sau ai lăsat traumele trecutului nerezolvate şi ele ţi-au afectat sănătatea. Introspectează-te pentru a învăţa lecţia oferită de problema ta de sănătate. Odată asimilată lecţia, boala îşi pierde rostul pentru existenţa ta şi şansele de vindecare cresc exponenţial. „Orice problemă are un dar pentru sine în mâinile sale. Cauţi problemele deoarece ai nevoie de darurile lor”, spunea scriitorul Richard Bach în cartea „Iluzii”.

 Stabileşte-ţi scopuri pe termen lung: Ai de crescut un copil, vrei să joci la nunta nepoţilor, ai un talent de oferit lumii sau derulezi un proiect în care calităţile tale se transpun cel mai bine în faptă, conferindu-ţi un sentiment al sensului vieţii. Fiecare dintre acestea pot constitui motorul care să te ridice de jos când cazi din punct de vedere psihic datorită dificultăţilor cu care te poţi confrunta. Obiectivul tău va fi farul călăuzitor când, din varii motive, alte lumini se pot stinge.

 Roagă-te: Am lăsat la urmă aspectul spiritual doar pentru că vreau să rămână în mintea cititorului. De fapt, ar fi trebuit să încep cu el, întrucât foarte multe dintre persoanele bolnave de cancer spun că acest diagnostic a determinat o mare turnură spirituală în destinul lor şi le-a făcut să caute lucrurile esenţiale în viaţă. La graniţa dintre viaţă şi moarte se pun marile întrebări ale existenţei, inclusiv cele legate de relaţia omului cu Divinitatea. Credinţa în Dumnezeu este una dintre puţinele resurse psihologice care ne rămâne chiar şi în cele mai mari catastrofe, când alte resurse nu ne mai sunt accesibile. „Dacă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic crezând în El, dar dacă El există şi nu crezi, atunci ai pierdut totul”, spunea Blaise Pascal. Credinţa în Dumnezeu constituie cel mai puternic aliat sufletesc, unul imbatabil.

Psiholog Patricia Cihodaru

Patricia