Inteligenţa Emoţională in Şcoli

INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ ÎN ŞCOLI

DE CE ŞI CU CE EFECTE?

Inteligenţa şi sănătatea emoţională sunt formate în şcolile din alte ţări ca abilităţi esenţiale pentru succesul în viaţă al noilor generaţii. La noi iniţiativele de acest gen sunt încă prea puţine faţă de nevoile uriaşe ale copiilor din toate mediile sociale în această privinţă. Iată ce au făcut specialiştii în educaţie din alte ţări pentru bunăstarea emoţională a copiilor lor. Şi care au fost rezultatele.

Profesorii şi Inteligenta Emotionala

Apariţia conceptului de inteligenţă emoţională în anii ’90 a fost salutată de profesori prin numeroase iniţiative de preluare a sa în practica educaţională, mai ales în ceea ce priveşte combaterea comportamentelor violente, dar şi în asigurarea unui climat emoţional favorabil învăţării în sălile de clasă.

În cei peste 20 de ani de la conturarea sa ca şi concept, inteligenţa emoţională a fost adoptată în mediul educaţional din întreaga lume, în special prin intermediul programelor de inteligenţă emoţională şi socială (Social and Emotional Learning – SEL). „În Statele Unite, în numeroase districte, dacă nu chiar în state întregi, educaţia socială şi emoţională este inclusă obligatoriu în programă, susţinându-se că, aşa cum elevii trebuie să atingă un anume nivel de competenţă la matematică sau limba maternă, tot aşa trebuie să stăpânească şi aceste abilităţi esenţiale pentru viaţă.”, spune Daniel Goleman, în lucrarea sa de referinţă Inteligenţa emoţională.

În Europa, Anglia se află în fruntea iniţiativelor privind introducerea inteligenţei emoţionale în şcoli, dar în peste 12 alte ţări există şcoli care au acceptat conceptul de IE, precum şi în Australia, Noua Zeelandă şi în unele ţări din America Latină şi Africa.

Profesorii australieni sunt interesaţi în predarea inteligenţei emoţionale – învăţarea socială şi emoţională. Dar părinţii şi guvernele nu se pot aştepta ca toate şcolile să ofere un curriculum de calitate pe bază de dovezi fără oportunităţi şi resurse de dezvoltare profesională.

Există multe exemple de şcoli în Statele Unite, în Marea Britanie şi chiar în Australia care oferă curriculum de inteligenţă emoţională elevilor pur şi simplu pentru că au fost suficient de norocoşi să aibă resursele umane şi financiare (şi uneori sprijin de la Universitate). Cercetările au demonstrat că acolo unde aceste oportunităţi sunt bine folosite studenţii au performanţe şcolare mai bune, rămân mai mult timp în şcoală şi au dus la rezultate mai bune de sănătate emoţională şi School Climate website oferă o varietate de resurse pentru profesorii şi părinţii interesaţi de măsurarea climatului social şi emoţional din mediul şcolar, precum şi resurse şi informaţii excelente pentru prevenirea şi reducerea comportamentelor agresive în şcoli. School Climate blog este de asemenea o resursă utilă pentru profesorii care caută idei de a preda inteligenţa emoţională în şcoli în clase şi oportunităţi de dezvoltare profesională. (Mai multe informaţii găsiţi la adresa: http://www.happychild.com.au/articles/emotional-literacy-belongs-in-schools-too).

Efectele educaţiei emoţionale pe termen lung

Dacă cineva încă se mai întreabă de ce ar fi nevoie de inteligenţă emoţională în şcoli, cum i-ar ajuta pe copiii noştri să aibă cunoştinţe despre cum să îşi gestioneze emoţiile în mod sănătos, redăm mai jos un exemplu cutremurător de atitudine sănătoasă, civilizată, echilibrată, în faţa dificultăţilor vieţii care se poate doar construi prin educaţie emoţională şi socială, timp de ani în şir.

Este vorba despre atitudinea japonezilor în faţa marelui tsunami din 11 martie 2011, caracterizată prin calm (nici o imagine cu lovituri în piept sau durere sălbatică – manifestarea durerii în sine a fost rafinată), demnitate (cozi disciplinate la apă şi alimente, nici un cuvânt sau gest dur), moderaţie (oamenii au cumpărat doar ceea ce aveau nevoie zilnic, încât toată lumea să obţină ceva, ordine (fără jafuri în magazine, fără claxoane şi depăşiri in trafic, doar înţelegere), grijă pentru celălalt (restaurantele au redus preţurile, un ATM nepăzit era nefolosit, cei puternici aveau grijă de cei slabi), formare (toată lumea ştia exact ce să facă: bătrâni, tineri, copii… şi au făcut exact doar ce trebuia), discreţie (media a manifestat o magnifică reţinere în buletinele de ştiri: nimic senzaţional, doar reportaje calme), conştiinţa (în cazul în care se întrerupea curentul într-un magazin, oamenii puneau lucrurile înapoi pe rafturi şi plecau în linişte).

Cum arată educaţia care formează astfel de atitudini?

Evident, avem multe de învăţat de la un astfel de popor, dacă oamenii lor reuşesc să aibă o astfel de conduită – admirată de o lume întreagă în martie 2011. Hai să vedem pe ce pun ei accentul în educaţia copiilor pentru a le forma astfel de atitudini faţă de cei din jur Educaţia în Japonia îi formează pe copii în spiritul unor valori sănătoase care cresc adaptabilitatea acestora la cele mai dificile condiţii de viaţă, îi fortifică interior şi îi învaţă de mici cu disciplina, care e percepută ca o componentă firească a ţesăturii vieţii, şi nu ca o corvoadă plictisitoare.

De exemplu, pornind de la atitudinea faţă de curăţenie, tinerei generaţii i se transmit valori ca responsabilitate, disciplină, curăţenie, grijă pentru cei de alături, respect reciproc. Elevii şi profesorii japonezi au program de curăţenie obligatoriu în şcoli şi licee. Ei participă împreună în fiecare zi, timp de minim 15 minute, la un program de curăţenie generală în liceele şi şcolile frecventate. Datorită acestui fapt noua generaţie are deja grijă faţă de păstrarea ordinii şi curăţeniei, lucruri care cu timpul devin absolut necesare în activitatea lor. În acelaşi timp, în casele lor, familiile japoneze nu angajează femei de serviciu sau pentru curăţenie. De aceasta răspund doar părinţii şi copiii din familie. Respectul faţă de curăţenie e arătat şi prin respectul cu care cei care întreţin salubritatea, gunoierii japonezi, sunt numiţi „inginerii sănătăţii”.

Rata de şcolarizare în Japonia este de 100%, iar rata şomajului este mai mică de 4%. Şcolarii japonezi, învaţă încă de mici, din clasele 1-6 despre etică şi relaţiile interumane. În consecinţă, un alt semn de sănătate emoţională este şi faptul că Japonia este a doua ţară din lume cu cea mai mică rată a omuciderilor.

În restaurante, bufete, terase, japonezii mănâncă sănătos variate alimente de calitate şi doar în cantitatea necesară, pentru a nu arunca şi face risipă. În acest fel ei arată respect faţă de hrană, resursa vieţii umane.

Când adulţii japonezi sunt întrebaţi cum de gândesc astfel despre educaţia celor mici, răspunsul este că această nouă generaţie astfel educată şi formată va reprezenta în curând viitorul Japoniei.. O astfel de atitudine explică de ce Japonia, deşi vitregită de resurse naturale şi supusă anual la tsunami, uragane şi sute de cutremure, a ajuns prin muncă şi respect a doua putere economică în lume.

Pentru a vă ilustra și mai clar cum sunt învățați copiii să se comporte unii cu alții în Japonia, vă invit să vedeți un scurt video la: https://www.facebook.com/668559766594675/videos/893839144066735/

Pe când şi la noi?

…cu siguranță v-a plăcut filmul. Singura diferență între unde ne aflăm noi acum cu educația copiilor noștri și cei din Japonia este educația. Demult a sosit timpul să ne gândim şi noi, când vine vorba despre educaţia intelectuală şi emoţională, la ce valori transmitem copiilor noştri. Să îi creştem în respect faţă de valorile sufleteşti și unii față de alții. Să le alinăm rănile emoţionale care pot degenera în comportamente agresive sau cel puţin lipsite de respect, bunăvoinţă, bun simţ faţă de cei din jur. Să îi susţinem să îşi trăiască la maxim potenţialul şi să îşi fructifice talentele de care dispun. Inteligenţa şi sănătatea emoţională pot juca în această privinţă un rol mult mai mare decât realizăm la prima vedere.

Psiholog Patricia Cihodaru

Patricia